Comenzi: 0214240504, 0736838460, 0734394338, 0754432971, Relații cu clienții: 0767287306, 0771078288, WhatsApp, SMS: 0767287306

 

Hidromelul sau vinul de miere este cea mai veche băutură alcoolică cunoscută de om, fiind un produs regăsit în mai multe culturi. Este cunoscut din mai multe surse ale istoriei antice în Europa, Africa și Asia, deși evidențele arheologice sunt ambigue. Astfel, originile sale se pierd în preistorie; „poate fi privit ca fiind strămoșul tuturor băuturilor fermentate”, remarcă Maguelonne Toussaint-Samat, „precedând cultivarea pământului”. Pe de altă parte, Claude Levi-Strauss afirmă că invenția hidromelului este un semn al trecerii „de la natură la cultură”.

 

La modul esențial, hidromelul este preparat din miere și apă puse la fermentat cu drojdie și poate fi plat, carbonatat sau spumant, sec, demidulce sau dulce.

 

Spre deosebire de bere și cidru, varietățile de hidromel (fiind vinuri) se consumă în cantități mici. Așadar, se prepară, de obicei, cu o tărie alcoolică mai mare. De fapt, cantitatea de alcool pe care o putem obține în cazul hidromelului este limitată de capacitatea drojdiei pe care o adăugăm de a rezista la alcool. Și este important să înțelegem că drojdia nu poate trăi, de obicei, într-o soluție care conține mai mult de 14% alcool (volumetric). Aceasta este cantitatea obișnuită de alcool care distruge drojdia. Dar, în anumite circumstanțe, și folosind o drojdie atent selecționată, procentul volumetric de alcool poate ajunge până la 18%. De obicei, un amator nu poate produce un hidromel cu mai mult de 16% alcool, aceasta deoarece este foarte puțin probabil să gestioneze fermenții în condiții de laborator, cu temperaturi favorabile constante și cu un must echilibrat științific.

 

Depinzând de tradițiile locale și de rețetele specifice, hidromelul poate fi preparat folosind anumite mirodenii, fructe, plante sau terci de cereale. De asemenea, hidromelul poate fi aromatizat cu hamei pentru a produce o savoare amăruie, asemănătoare cu cea a berii.

 

 

Mierea este alcătuită din aproximativ 70% zahăr, restul fiind impurități, precum drojdii, bacterii, apă, albumen și cenușă. Dar ceea ce ne interesează în special la miere este cantitatea de zahăr, deoarece drojdia se hrănește tocmai cu acest zahăr pentru a produce alcoolul dorit. Ne interesează, de asemenea, drojdia și bacteriile, cărora trebuie să le acordăm o atenție sporită în timpul procesului de producție a hidromelului.

 

Dacă folosim o cantitate redusă de miere, hidromelul va fi sec, în vreme ce dacă folosim o cantitate ridicată de miere, hidromelul va fi dulce. Dacă vreți ca hidromelul să fie și mai dulce, puteți adăuga mai mult zahăr din porumb sau, dacă nu aveți, puteți folosi zahăr din sfeclă, dar nu va fi atât de bun ca cel din porumb. De asemenea, puteți adăuga miere la sfârșitul procesului de fermentație secundară, după ce ați tras hidromelul de pe drojdii.

 

 

-un vas de sticlă de 5l sau o damingeană de 25 l (NU DE PLASTIC, pentru că plasticul poate afecta procesul preparării hidromelului, datorită bacteriilor prezente și în cazul celor mai mici zgârieturi, chiar dacă vasul a fost sterilizat). Pentru testarea unor rețete noi de hidromel puteți folosi un vas de sticlă mai mic.

-un vas de sticlă de capacitate egală cu primul, pentru transferul mustului rezultat din fermentarea primară, în vederea fermentării secundare.

-dop cu fierbător

-vas de preparare a mustului de miere cu apă

-pâlnie
-termometru

-mustimetru (măsoară grade de zahăr în must)

-vinometru (masoară grade de alcool în vin)

-lingură (nu din lemn, pentru că este prea poros) sau mixer

-un tifon sau organza pentru filtrare

-furtun suficient de rigid, conform cu normele alimentare, pentru transferul dintr-un vas în altul.

 

Pentru curățare:

-detergent (de preferat fără miros și fără gust!) clor, metabisulfit de sodiu și/sau potasiu și/sau apă oxigenată

-o sticlă cu pulverizator pentru dezinfectarea mai ușoară a ustensilelor

-o perie de curățat sticle

 

Pentru îmbuteliere și degustare:

-un furtun cu clemă

-sticle curate

-capace sau dopuri și dopuitor 

 

Înainte de a începe prepararea hidromelului este bine să cunoaștem noțiunile de bază implicate în procesul de producție a hidromelului și calculele aferente.

 

Densitatea specifică (DS) este un termen folosit pentru a determina cantitatea de zahăr prezent în must. Cu cât densitatea specifică este mai mare, cu atât mai mult zahăr este prezent. Pe măsură ce drojdia consumă zahărul și produce alcool, densitatea specifică scade. Densitatea specifică este măsurată în Baume și Brix.

 

Densitatea finală (DF) este densitatea specifică atunci când procesul de fermentație a încetat complet. Valoarea cea mai mică ce poate fi atinsă este de 0,99.

 

 

Dezinfectarea este cel mai important lucru, deoarece prezența germenilor este nedorită în cazul producției de hidromel. Tot echipamentul folosit în producția hidromelului necesită o dezinfectare termică sau chimică, în funcție de natura materialului utilizat; sticla, de exemplu, poate fi sterilizată și prin încălzire și cu ajutorul substanțelor chimice uzuale, în vreme ce furtunul de cauciuc nu va putea fi sterilizat prin încălzire, ci doar cu ajutorul substanțelor chimice. Este bine de știut faptul că plasticul se zgârie mai ușor decât sticla și în finele zgârieturi își pot găsi un loc favorabil mai multe tipuri de bacterii nedorite în procesul fermentării. Tocmai de aceea, este de preferat să folosim un vas de sticlă pentru fermentare.

 

Substanțele chimice folosite pentru dezinfectare sunt clorul (1 linguriță la 3,5 l apă) și alți detergenți casnici, de preferat fără miros, pentru a nu își lăsa amprenta asupra produsului finit. Mai pot fi folosite metabisulfitul de sodiu și de potasiu și chiar apa oxigenată. Se poate înmuia totul pentru 15 minute în apă cu clor și apoi se clătește bine fiecare lucru cu multă apă, până ce dispare orice urmă de miros de clor. Toate obiectele dezinfectate se pun într-un vas mai mare dezinfectat în prealabil, evitând atingerea lor de alte obiecte nedezinfectate.

 

Un element important în prepararea hidromelului este apa utilizată. Nu se recomandă folosirea apei distilate sau demineralizate, deoarece este o apă săracă în elemente minerale și nutritive cum ar fi potasiul, calciul, sodiul și magneziul, necesare drojdiilor pentru o bună fermentație. Pentru a obține un hidromel de calitate, este recomandat să folosim o apă curată, de izvor (eventual, îmbuteliată) sau, cel puțin, o apă de robinet bine filtrată (dar nu demineralizată prin osmoză inversă), lipsită de mirosul de clor sau de alte mirosuri care ar putea afecta savoarea și mirosul produsului final.

 

Se prepară mustul de miere prin dizolvarea mierii într-o cantitate potrivită de apă care trebuie să aibă temperatura doar cu 5-6°C mai mare decât temperatura mierii pentru o dizolvare mai ușoară. La o zi sau două după inocularea drojdiei hidratate se adaugă și 0,45 g de carbonat de potasiu la 4 litri de must de miere pentru a menține pH-ul în jurul valorii de 3,4 – 3,5 pe parcursul procesului de fermentație.

 

Sunt trei metode pentru prepararea mustului de miere, prin amestecarea mierii în apă: metoda fierberii, metoda pasteurizării și metoda care nu folosește încălzirea. Fiecare dintre aceste trei metode are atuurile și dezavantajele ei și rămâne la alegerea fiecăruia ce metodă pune în practică.

 

Aceasta este o metodă mult practicată și verificată de preparare a mustului de miere și este preferată de cei care doresc să prepare hidromel pe baza unor rețete tradiționale străvechi.

 

Avantajele acestei metode:

-mustul este sterilizat prin fierbere, fiind redus astfel riscul contaminării.

-particulele din miere, cum ar fi părți din albine, ceară, polen etc. sunt îndepărtate din must

-mierea este foarte bine dizolvată și omogenizată în apă.

 

 

Majoritatea drojdiilor și bacteriilor nu pot rezista la temperaturi ridicate pe o perioadă lungă de timp. Cu cât mediul este mai fierbinte, cu atât mai puțin timp trebuie ca microorganismele să fie distruse. Pasteurizarea este procesul încălzirii și menținerii lichidului la o temperatură care va denatura orice bacterie prezentă, fără necesitatea fierberii.

 

 

Raportul dintre zahăr și apă în cazul mierii este înclinat decisiv în favoarea zahărului (în jur de 86%), încât este extrem de dificil pentru o drojdie să supraviețuiască în miere pură. Aceasta înseamnă că mierea pe care o amestecăm cu apa este posibil să nu conțină drojdii nedorite. Toate microorganismele prezente în miere vor fi copleșite de influxul masiv de drojdii adăugate de noi pentru fermentare, încât nu vor avea șansa să se dezvolte și să strice produsul final. Așadar, este posibil să amestecăm mierea cu apa la temperatură normală, fără să o încălzim sau fierbem și să facem un hidromel de calitate.

 

Unul dintre ingredientele cheie în prepararea hidromelului este drojdia. Drojdiile sunt livrate sub formă uscată sau lichidă și fiecare varietate de drojdie are caracteristicile sale unice în ceea ce privește toleranța la nivelul de alcool, la pH, la nivelul de zahăr etc. O caracteristică importantă a drojdiei este toleranța la alcool, aceasta conducând la obținerea unui hidromel mai dulce sau mai sec. Astfel, este important să ne decidem de la început ce fel de hidromel dorim să preparăm și să selectăm drojdia potrivită pentru nivelul de alcool dorit.

 

Drojdia uscată, în cantitatea potrivită, se hidratează cu apă călduță (10 ml apă pentru 1 g de drojdie) la 35 – 40°C timp de 15 – 20 minute, cu sau fără nutrienții specifici care să asigure un start bun pentru drojdie. Astfel, drojdia se împrăștie pe suprafața apei, evitând formarea aglomerărilor de drojdie uscată. Se lasă să stea 10 minute și apoi se amestecă ușor. Când drojdia s-a rehidratat amestecăm din nou ușor până se formează o cremă pe care o lăsăm să stea încă 5 minute. Procesul de hidratare a drojdiei nu trebuie să dureze mai mult de 20 minute.

 

 

Drojdia este un organism care nu are nevoie neapărat de oxigen din aer pentru a supraviețui. Ea poate obține acest oxigen necesar pentru reproducere prin fermentarea zaharurilor disponibile. Însă, deoarece O2 este utilizat pentru a construi membrane celulare viguroase, drojdia va fi în stare să se reproducă mai repede și cu mai puțini produși secundari nedoriți dacă poate să-și ia O2 fără a fi nevoită să-l extragă din moleculele de zahăr. Așadar, este foarte important să dizolvăm O2 în must înainte sau imediat după amestecarea acestuia cu drojdia hidratată și chiar în următoarele 2-3 zile, până ce populația drojdiilor a crescut suficient. Astfel, pentru aceasta, la turnarea apei sau mustului în vasul de fermentare, trebuie să procedăm astfel încât acesta să se agite cât mai bine, făcând bule de aer. De asemenea, mustul poate fi agitat viguros cu o lingură din metal cu coada mai lungă, cel puțin 5 minute. Poate fi folosit și un mixer electric ale cărui piese au fost în prealabil bine dezinfectate. Aeratorul pentru acvarii este, de asemenea, o alegere bună. Mai ales, dacă mustul de miere a fost fiert sau pasteurizat, oxigenul a fost eliminat într-o foarte mare măsură, astfel încât este absolut necesară o bună oxigenare.

 

 

Ca oricare alt organism, drojdia trebuie hrănită pentru a supraviețui. Totuși, mierea nu are prea mulți nutrienți, în special dacă a fost fiartă sau încălzită. Prin urmare, ne revine sarcina de a asigura o combinație potrivită de nutrienți pentru must, în vederea unei fermentații sănătoase. Dacă nu facem aceasta, pot apărea o serie de.  rezultate nedorite cum ar fi oprirea fermentației sau contaminarea cu hidrogen sulfurat (miros de ouă stricate). Din fericire, este destul de ușor să satisfacem necesitățile nutriționale ale drojdiei.

 

Odată ce drojdia a fost plasată într-o soluție cu oxigen, nutrienți și hrană, celulele încep să se pregătească pentru creștere. Aceasta nu înseamnă că drojdia inițială va crește, ci, că va începe să se multiplice (să crească colonia). Pentru aceasta, drojdiile vor începe să absoarbă imediat cât mai mulți nutrienți (Faza de Latență), vor începe să se reproducă (Faza de Creștere Accelerată), se vor reproduce rapid (Faza de Creștere Exponențială), creșterea va încetini pe măsură ce nutrienții sunt consumați (Faza de Creștere deccelerată) și, în final, își vor păstra numărul (Faza Staționară). Fiecare fază este corelată direct cu cantitatea de nutrienți oferiți.

 

Drojdiile caută două tipuri de azot atunci când metabolizează mierea în hidromel: azot asimilabil de către drojdie și azot liber. Azotul asimilabil de către drojdie include tot azotul asimilabil din ionii de amoniu și azotul liber include azotul prezent în suc/must. Azotul este esențial pentru drojdie pentru a fi capabilă să se reproducă. Fără o populație de drojdii în creșetere, fermentația va fi extrem de redusă și chiar se poate opri de tot. De asemenea, azotul ajută drojdia să-și formeze o toleranță față de alcool, fapt care nu numai că va preveni oprirea fermentației, ci ne va ajuta și să obținem sortimente de hidromel cu un conținut ridicat de alcool. Drojdiile utilizează azotul pentru a creea enzime naturale care limpezesc și maturează hidromelul mai repede. În fine, niveluri reduse de azot asimilabil sunt asociate cu producerea de compuși sulfuroși nedoriți (H2S).

 

Sursele de azot sunt disponibile în majoritatea magazinelor de specialitate pentru vinificație, fiind numite „Nutrienți pentru drojdii”. În general, drojdiile au nevoie în jur de 250 -350 ppm sau mai mult azot, ân funcție de densitatea inițială, nivelul Brix, al mustului. Tocmai de aceea adesea este necesar suplimentarea azotului disponibil. Cel mai cunoscut nutrient este Diamoniu Fosfat (DAP) sau fosfat de diamoniu.

 

Aceștia sunt, practic, toate celelalte substanțe necesare drojdiei pentru a construi membrane celulare viguroase, pentru a se reproduce, pentru a-și crește toleranța la alcool și pentru a preveni producerea unor compuși nedoriți care pot modifica savoarea hidromelului. Vitaminele și mineralele necesare include aminoacizi, uree, fosfor, acizi citric și pantotenic. Micronutrienții sunt numiți adesea „Energizanți pentru drojdii”.

 

 

În acest stadiu, asimilat cu o scădere cu 8 - 10°Brix a nivelului de zahăr din mustul de miere față de nivelul de start, drojdiile au consumat deja primul set de nutrienți adăugați anterior. Tocmai de aceea, în acest punct se adaugă din nou nutrienți pentru a păstra drojdiile sănătoase, capabile să termine cea de-a doua jumătate a procesului de fermentație. Pentru aceasta, se amestecă cantitatea necesară de nutrienți cu suficientă apă călduță pentru a dizolva cristalele și se adaugă amestecând bine în mustul care fermentează, după ce a fost, în prealabil, tras de pe drojdii.

 

În cea de a doua parte a procesului de fermentație, se agită în fiecare zi drojdia de pe fundul damingenei și ne asigurăm că nu sunt fluctuații prea mari de temperatură, astfel încât, la sfârșitul fermentației activitatea se va reduce semnificativ, inclusiv producția de CO2. Tocmai de aceea, de fiecare dată când deschidem vasul pentru a agita conținutul sau pentru a lua o mostră, este posibil să apară contctul cu oxigenul, lucru cu totul nedorit, ce poate afecta savoarea produsului final. Pentru a evita contactul cu oxigenul se poate turna CO2 in vas, de fiecare dată când îl deschidem.

 

Această operațiune se face în patru cazuri:

 

-Pentru a opri fermentația prin tragerea hidromelului de pe drojdii și adăugarea de sulfiți și sorbat.

 

-Pentru a trage hidromelul de pe drojdiile de pe fundul vasului de fermentare, pentru a evita alterarea gustului hidromelului prin contactul prelungit cu celulele de drojdie aflate în descompunere.

 

 

Dacă vrem să adăugăm în mustul de hidromel fructe, mirodenii sau/și plante pentru a nuanța gustul produsului final, este bine să faceam aceasta la începutul fermentației secundare. Adesea, zaharurile din fructe vor reînnoi procesul de fermentație, dar aceasta nu este o problemă. Totuși, mai ales fructele proaspete sunt o sursă de microorganisme dăunătoare procesului de fermentație pe care îl urmărim, predominând acetobacter și diferite bacterii lactice. Așadar, pentru a evita orice contaminare, este bine să pasteurizăm tot ceea ce adăugăm la fermentația a doua, înainte de a lua contact cu hidromelul. De asemenea, este bine să congelăm fructele înainte de a le adăuga în hidromel. Prin înghețare, membranele celulare se sparg, fapt care favorizează extracția mai bună a sucului. Zdrobirea fructelor și măcinarea plantelor ajută, de asemenea, la eliberarea în must a unei cantități mai mari de suc sau de substanțe nutritive.

 

 

Hidromelul este, practic, un vin, și, așadar, beneficiază cumva pe de urma procesului de maturare. Asta nu înseamnă că nu ne putem bucura de un sortiment de hidromel după câteva săptămâni de fermentație, dar chiar și aceste sortimente vor avea o calitate superioară dacă se vor matura puțin. Maturarea permite ca savorile dorite să se amestece și să se evidențieze, iar cele nedorite să se estompeze. Următoarele sfaturi vă vor ajuta să supuneți hidromelul la un proces de maturare corect:

 

Este o etapă opțională, la alegerea fiecăruia; procesul de limpezire se poate face cu bentonită sodică sau cu alte substanțe specifice consacrate. Dacă optăm pentru limpezire, este bine să știm că aceasta este neselectivă și, odată cu tulbureala, pot fi eliminate și unele elemente importante din hidromel, cum ar fi savoarea specifică sau chiar culoarea, mai ales în cazul adausului de fructe negre sau roșii în procesul de preparare. 

 

Este posibil să fie nevoie să reajustați pH-ul și conținutul total de acizi după fermentație (dacă adăugați fructe sau mirodenii, este bine să așteptați până ce hidromelul a preluat caracteristicile ingredientelor adăugate și abia apoi să luați o mostră pentru a o gusta în vederea evaluării pH-ului și conținutului de acizi).

 

 

Îmbutelierea este, probabil, una dintre etapele care consumă cel mai mult timp în procesul preparării hidromelului. Se pot folosi sticle pentru vin, pentru bere sau sticle de plastic, cu dopuri din plută naturală sau dopuri din plastic. Dacă nu consumați o sticlă de 750 ml sau 1l o dată, atunci este mai bine să folosiți pentru îmbuteliere sticle mai mici, de 500 ml sau chiar de 330 ml.

 

T-Stop
un remediu antitumoral de excepție
Mellixir, cu miere de albine, fructe și plante leac,
O băutură pentru sufletul tău!
ArgiDent
Pastă de dinți naturală, foarte eficientă, pentru persoane sensibile
Gel de Aloe Vera
Pur, natural, din culturi organice
Aur coloidal
Vital Pur, Olympus - tinerețea sufletului tău
Argint coloidal Protect, Forte
Protecție, prevenire, vindecare
Deodorante naturale cu argint coloidal
Deovis, te păstrează curat în mod delicat
Helia, Sativa, Delis
Creme naturale cu argint și aur coloidal
Magneziu, calciu, potasiu, fier, cupru, mangan, zinc
Minerale organice, pure, fără aditivi
ArgiMax, argint coloidal 1000ppm
Acțiune puternică, decisivă, rapidă
Virgo, Tytan, Coral
Săpunuri lichide 100% naturale, cu argint și aur coloidal
ArgO2, inamicul bacteriilor și mucegaiurilor
Puterea combinată a argintului și oxigenului
Vitamina C naturală
normală sau alcalină
Uleiuri esențiale naturale
Sănătate și încântare

Copyright

AghorasBio, AquaNano, Mellixir,

Electrik, Auris, AloeDirect,

CannExtract, FlorEsențial, BioMineral,

sunt mărci comerciale Aghoras Invent.

 

Copyright  S.C Aghoras Invent  S.R.L

Plătiți în siguranță

logoPO
Puteți efectua plățile online, prin intermediul cardului de debit/credit, sau din contul dumneavoastră PayPal.

Contactați-ne oricând

Comenzi:
Vodafone - 0736838460, 0734394338
Orange - 0754432971
Telekom - 0214240504
Relații cu clienții, comenzi:
Telekom - 0767287306
RDS - 0771078288
WhatsApp, SMS - 0767287306
 
Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
 
*: comenzi telefonice, program 10-16